Aerials

Initial vroiam sa fac un fel de introducere. Ceva sumar despre tara, despre populatie. Dar nu am nicio idee pentru un astfel de inceput, asa ca voi intra direct in miez.
Dupa multe pregatiri si agitatie am pornit spre meleaguri straine. Tinta : Grecia, statiunea Nei Pori (aceasta e statiunea in care am stat eu. Autocarul a oprit de asemenea si in Paralia Katerini, dar si in Platamonas.) Traseu : Romania – Serbia – Macedonia – Grecia. Drumul a fost destul de obositor, in special datorita calatoriei nocturne. E destul de greu sa dormi noapte intr-un autocar. Ba n-ai unde sa-ti intinzi picioarele, ba te dor genunchii sau nu stii cum sa-ti mai tii mainile si capul astfel incat sa stai cat mai comod. Pe drum multe opriri, putin somn.
Ajungem in Paralia Katerini (prima oripre) in jurul orei 11. Jumatatea de autocar coboara aici. Restul de continuam drumul. Urmatoarea oprire : Nei Pori, in jurul orei 12. Aici cobor si eu. Restul pleaca spre Platamonas.
Nei Pori: o statiune mica si linistita, destul dwe recenta, la aproximativ 3 kilometrii distanta de Platamonas.
Dupa un drum lung urmeaza un somn lung. Apoi o plimbare prin statiune, sa ne mai dezmortim putin. Multe « taverne » pe mal, in unele vorbindu-se si romaneste. In rest gasesti foarte multe suveniruri si tot felul de lucruri pentru plaja si mare. Dupa masa de seara urmeaza o oua plimbare. De mentionat : seara statiunea devine dintr-o data mult mai populata si mai galagioasa. Unele magazine abia dupa orele 17-18 se deschid.
Urmatoarea zi e rezervata marii si nisipului. Nisip fin, scoici putine, nu alge. Apa limpede, sarata, destul de rece dimineata. Soare fierbinte, dar nu canicula. Cativa nori pasnici pe car, ceva mai multi deasupra Muntelui Olimp din apropiere. Inot, plaja.
Urmatoarea zi o mica excursie, o croaziera pe mare. Trezit devreme, 2 ore si jumatate cu autocarul pana la portul Ahilio (sau cum s-o numi, ca nici acum nu l-am gasit pe harta). De aici urmeaza inca 2 ore cu vaporul „Tarzan”. Doua ore minunate (sau ca sa fac putina reclama, doua ore mirifice) in compania capitanului Kostas si a echipajului sau. Fac o mica paranteza caci n-as putea trece de aceasta parte fara o mica prezentare a capitanului Kostas. E grec. Dar ca mai toti grecii stie engleza. Pe deasupra mai stie si cateva cuvinte in romana. Ador felul in care vorbeste in enşpee mii de limbi combinate, gen: „place for everybody in spate” (ma indoiesc ca sarbii sau grecii de pe vapor au inteles ceva din asta), „stop! Stop! Catastrof! Total catastrof! Nu e bine!” sau „no metaxa” (pentru cei care nu stiu, metaxa este un fel de coniac specific Greciei ca sa spun asa). Mi-a placut foarte mult cum a dansat pe „sirtaki” (zorba cred ca se numeste dansul, nu sunt sigura) impreuna cu trei dintre cei patru copii ai sai. A incercat sa ne invete si pe noi, pasagerii, ceva pasi, dar de mine cel putin nu s-a prins mai nimic. Oricum a fost superb si mi-ar trebui mult mai multe cuvinte ca sa-l descriu cat mai complet. Croazieara merita toti banii si numai pentru show-ul pe care-l face Kostas.
Sa revenim la croaziera. Facem o oprire de aproximativ 2 ore la Koukounaries (nu sunt sigura ca asa se scrie corect). Un loc absolut minunat: padurea de conifere se intinde pana aproape de malul marii, peisajul fiind splendid. Urmeaza o noua imbarcare pe vapor pana in cealalta parte a insulei, in orasul Skiathos. Masa si o mica plimbare. Apoi ne intoarcem acasa (la hotel, bineinteles, tot cu vaporul). De mentionat: imediat dupa iesirea din port, spre Koukounaries vreo doi delfini ne-au insotit pe mare.
A doua zi o noua excursie, de data aceasta la Muntele Olimp, muntele zeilor antici. Nu putem parcurge drumul cu autocarul, asa ca ghidul cu care am venit din Romania (imediat ii voi face si lui o mica [,] caracterizare) a facut rost de masini mici. Soferul nostru a fost un grec, Vasi, super de treaba.ceilalti au mers ori cu ghidul in masina, ori cu masina proprie. ( voi face la sfarsit caracterizare ghidului, deocamdata ii voi da doar numele: Sebastian sau mai pe scurt Sebi, Seba). Ne-am abatut putin de la drum pentru a vedea cetatea din Platamonas si pentru ca Sebi a vrut sa ne arate un loc splendid pe timp de noapte.
Incepem sa urca muntele ( cu masina, bineinteles). Ne oprim la o mica cascada. De aici ar fi trebuit sa vedem si cel mai inalt varf, dar din pacate vremea nu tine cu noi ( prea multi nori). Coboram putin pana la un mic popas de unde se poate vedea o panorama a orasului Litochoro. Inapoi in masina. Ajungem la Manastirea Sfantului Dionisos. (Grecii sunt si ei ortodocsi, dar sunt mult mai fanatici in religia lor decat noi romanii). Mai urcam putin cateva pante aprupte (cum spunea Vasi: „like rally”). Parcam. Apoii putin mers pe jos, dar nu plimbare, ci coborat pe stanci si etc. (nu e chiar atat de dificil) pana la Cascada lui Zeus. Superb. Fantastic. Un loc de o beatitudine ireala. Nu degeaba se numeste „Cascada lui Zeus”. Cei mai curajosi se avanta in apa rece (defapt sar in apa rece). De mentionat ca primul pe lista este Sebi . Pierdem putin vremea apoi plecam. Am vrea sa stam mai mult, dar stomacurile noastre nu mai vor . Ne oprim in Litochoro sa luam masa. Inghetata din partea casei. Cainii ne dau tarcoala. Asteapta oase.
In seara aleleasi zile a fost si „Seara Greceasca”. Spectacolul a fost frumos, dar din pacate nu am fost prea multi spectatori si nu a prea avut farmec. Dar a fost frumos.
Urmeaza zile de plaja. Duminica plecarea. Oprire in Thesalloniki (nu sunt sigura ca asa se scrie, Salonic in lb. romana). Trei ore plimbare prin oras. La sfarsit vedem si un mars. Frumos, dar trebuie sa plecam spre casa. Home sweet home.
Am plecat din Arad impartiti in trei grupuri, dar in acelasi autocar: Paralia Katerini (cu ghidul lor) si Platamonas si Nei Pori (cu Sebastian ca ghid). Sebastian este cel mai bun ghid pe care l-am avut pana acum (dupa parerea mea). E tanar. Imi place ca e foarte saritor, imediat sa nu-ti lipseasca ceva. Daca o persoana vrea sa faca excursie nu stiu unde in Grecia o duce. Defapt organizeaza multe excursii si activitati pentru cei care mergem in Nei Pori sau Platamonas. Mi-a placut mult ca, fata de alti ghizi care te duc doar acolo unde trebuie, el a preferat sa faca un mic ocol sa ne arate si altceva ce merita vazut daca esti prin zona, nu doar ceea ce e in program. La fel ca si despre Kostas, si despre Sebastian ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa ma lungesc prea mult ( deja m-am lungit enorm de mult). Din pacate nu s-a intors cu noi in Romania, ci a ramas pentru ceilalti turisti care au sosit acum (si va mai sta vreo trei saptamani acolo), asa ca la intoarcerea l-am avut ca ghid prin Salonic pe ghidul celor din Paralia.

Una peste alta a fost o excursie grozava si m-as intoarce oricand in Grecia. Imi plac mult grecii pentru ca, fata de croati (unde am fost anul trecut) sunt mult mai deschisi si stiu si limba engleza ). Intr-adevar, in Croatie era mult mai multa curatenie si erau mai organizati, dar nu duci lipsa de nimic in Grecia.

mai multe poze intr-un post viitor